La scoala fetele nu ne sunt straine, dar nici ca noi nu sunt, sunt dulci si strani, au codite. Ne sunt colege de banca, dar vorbesc diferit. Au toaleta lor. Simtim un nod in gat. Ne multumim sa le observam.
In liceu le cautam privirea, le masuram, evaluam - sunt minunate. Ochi mari si buze perfecte pe un chip fin. Le banuim sani pe sub tricou, inventariem picioarele lungi, si nu ignoram fundul bombat. Au trupuri mladioase, se onduiesc, miros frumos. Merg in cete. Uitam de noi admirandule pe ele.
Nu suntem surprinsi ca viata de student este tot langa ele. Au toate cursurile la zi si totusi merg la chefuri. Ne sunt prietene, iubite, confidente. Au unghile facute, sunt rujate iar firul de par 12089 sta perfect. Sunt tandre si iubitoare, fac lucrurile marunte sa insemne mult, ne inteleg, ne daruiesc aripi. Iubitele au carnea frageda, sunt calde si in moliciunea trupului lor ne gasim pe noi. Le iubim.
Este firesc la un moment, navigand prin viata putin ne alegem un copilot, sa ne insoteasca pe marea destinului. Cautam un partener pe care l-am admirat si in care investim toata increderea. Si ce partener mai bun decat sotia? Ne este sortita sa ne fie iubita si mama, sora si amanta, deopotriva. Ne afisam cu frumuseteai ei ca pe un trofeu dorind sa aratam lumi importanta capturi noastre. Pentru ea sa creat notiunea de acasa. Ramanem surprinsi cum reuseste sa ne ingrijesca si totusi sa se zgaiasca timp bun in oglinda, sa rada la glumele noastre si faca din aleseul legumelor o arta. Noptile din dormitor sunt mai lungi, iar ea cat mai inventiva in felul de a-si arata dragostea. Ne poarta copilul. Contemplam la darul de a da viata. Cum reuseste sa fie mama si sotie ne este o enigma. Capriciile vremi pot sa se asterne pe chipul ei, noi putem uita sa le mai apreciem, dar ea va fi langa noi pana la capat. Timpul va masura trecerea nostra prin viata tot prin ea.
Te iubesc femeie!
Te iubesc femeie!
Postări
