De ce femeile ?

Observam inca din frageda copilarie aceste fapturi delicate si blande pe care Dumnezeu le-a inzestrat cu intelegere si iubire pentru noi. Se coboara de pe tocurile societati pentru a ne intelege ganguritul, ne ghideaza pasi si  ne topim la zambetul lor. Suntem asaltati de sarutarile lor.
La scoala fetele nu ne sunt straine, dar nici ca noi nu sunt, sunt dulci si strani, au codite. Ne  sunt colege de banca, dar vorbesc diferit. Au toaleta lor. Simtim un nod in gat. Ne multumim sa le observam. 
In liceu le cautam privirea, le masuram, evaluam - sunt minunate. Ochi mari  si buze perfecte  pe  un chip  fin.  Le banuim sani  pe sub tricou,  inventariem picioarele lungi, si  nu ignoram fundul bombat. Au trupuri mladioase, se onduiesc, miros frumos. Merg in cete. Uitam de noi admirandule pe ele. 
Nu suntem surprinsi ca viata de student este tot langa ele. Au toate cursurile la zi si totusi merg la chefuri. Ne sunt prietene, iubite, confidente. Au unghile facute, sunt rujate iar firul de par 12089 sta perfect. Sunt tandre si iubitoare, fac lucrurile marunte sa insemne mult, ne inteleg, ne daruiesc aripi.  Iubitele au carnea frageda, sunt calde si in moliciunea trupului lor ne gasim pe noi. Le iubim.
Este firesc la un moment, navigand prin viata putin ne alegem un copilot, sa ne insoteasca pe marea destinului. Cautam un partener pe care l-am admirat si in care investim toata increderea. Si ce partener mai bun decat sotia? Ne este sortita sa ne fie iubita si mama, sora si  amanta, deopotriva. Ne afisam  cu frumuseteai ei  ca pe un trofeu dorind sa aratam lumi importanta capturi noastre. Pentru ea sa creat notiunea de acasa. Ramanem surprinsi cum reuseste sa ne  ingrijesca si totusi  sa se zgaiasca  timp bun in oglinda, sa rada la glumele noastre  si  faca din aleseul legumelor  o arta. Noptile din dormitor sunt mai lungi,  iar ea cat mai inventiva in felul de a-si arata dragostea. Ne poarta copilul.  Contemplam la darul de a da viata.  Cum reuseste sa fie mama si sotie ne este o enigma. Capriciile vremi pot sa se asterne pe chipul  ei, noi putem uita sa le mai apreciem, dar ea va fi langa noi pana la capat.  Timpul va masura  trecerea nostra prin viata tot prin ea.

Te iubesc femeie!


De ce sunt om insurat

In luna august al anului 2008 m-am insurat.  Aveam 31 de ani, o viata prospera si o mireasa comandata pe net tocmai din Suedia. Stateam cu chirie. Fluturi zburdau prin stomac. Nu se anuntase criza.

Am petrecut luna de miere. Am inceput sa adugam zile la noul statut. Iar zilele sau transformat in luni. A aparut criza. Probleme cu mica afacere pe care o aveam. A trebuit sa ne restrangem, pentru ca mai apoi sa o inchidem. Dificultati cu bani.





Din lipsa de inspiratie

Ce ar trebui sa scriu cand nu am inspiratie? Acum? Nu am nici mai cea mai vaga idee despre ce sa ar trebui sa scriu. Nu scriu nimic. Refuz sa scriu.

Indemnizatia de crestere a copilului

Un subiect atat de disputat, pe marginea caruia a curs atata cerneala si prea multi politicieni sau peridant la tv astfel incat nu am cum sa nu-i fac loc printre postarile mele. Sa mai mentionez ca ma pregatesc sa fiu tata?
Dupa cum bine stiti pana mai ieri indemnizatia de crestere a copilului era de 85% din media veniturilor pe 12 luni cu un plafon de 4000 Ron sau 600 ron pentru cele care nu au lucrat sau au avut venituri mici, pe o perioada de 2 ani.

Cum cheltui bani de vacanta ?

Dupa o lunga iarna, necazuri mici si belele multe am reusit sa strang(strangem)bani de vacanta. Sunt multi - sunt putini, numai buzunarele mele o sa stie cat si mai ales unde se vor cheltui. Desigur observ atatea variante pentru o vacanta exotica pentru care  monezile din pusculita nu imi ies la numar si pentru care exista credite imbietoare pentru vacante in rate.

Hello World,

Sunt eu, un om insurat, fericit in casnicie, viitor tata. Nu sunt un sot model, nu am o sotie perfeca, in fiecare zi facem compromisuri, ma straduiesc sa bifez bile albe pentru zile negre.
Incep acest blog, incercand sa descriu cat mai fidel relatia intr-o casnicie, sentimentele si trairile mele.  Gandurile. Acestea fiind zise ma simt obligat sa mentionez ca nu urmez sabloane, nu dau sfaturi, recit din memorie. Cine stie poate experienta mea va fi utila pentru unul sau mai multi privitori.
Pornesc acest blog de la un mare adevar.
Barabati nu sunt deschisi, nu comunica. Da este adevarat. Avem arderi interne puternice, dar este greu sa ne exprimam in cuvinte. Cel putin prin grai, de scris este mai usor. Chiar si atunci, facem apel la memorie cautam cuvinte mestesugite, adunam epitete. Admiram femeia, iubim femeia, ingnoram femeia. Dar nu ne puneti sa vorbim deschis despre ea. Poate avem un mic handicap. Ati observat ca nu putem exprima de ce ne iubim femeia? Este usor sa raspundem la dragostea ei, cu banalul ''Te Iubesc'' dar nu ma pune sa raspund la intrebare "De Ce ''. Sunt o mie de motive, pe care nu reusesc sa le exprim. Dar le scriu aici.
Citeste-mi cuvintele !