Vreau sa fiu tata!

Am 33 de ani, traiesc o frumoasa poveste de dragoste, si imi doresc sa fiu tata. Am aprope doi ani de casatorie. Pana aici nici o problema, a-ti spune voi.  Probabil ca nu sunt singurul barbat  care a crezut ca lucrul asta se va intampla asa de la sine. Actiune si apoi rezultat. Dar copii in ziua de azi nu se mai fac asa de usor pe cat credem. Partea placuta se imbina cu partea mai putin neplacuta - planificarea. In vremurile astea nu se mai fac decretei. Mai traim si vremuri de criza.
Alegi numarul copiilor si sexul lor. Distanta de ani intre ei. Zodia. Lasi in grija sotiei metoda de nastere iar tu te chinui sa strangi bani pentru ca nu vrei sa nasti copii la stat. Aduni noile cheltuieli dupa nastere, numai recoltarea celulelor stem costa 1000 euro. Calcule.
Incepi cu planificarea finantelor, a acoperisului deasupra capului, faci economii si in final renunti la anticonceptionale.  Dupa ce renunti la anticonceptionale, afli ca de fapt dupa oprirea lor ai sanse mici in primele 3 luni. Chiar prea mici 15%. Abia dupa 6 luni cresti la 60%. Incepi analizele la sange sa vezi daca este ceva in neregula cu tine, cu ea. Apoi teste de compatibilitate. RH-ul negativ nu se pupa cu RH-ul pozitiv, poate doar pentru cateva  luni. Apoi alt set de analize sa vezi ce ii trasmiti copilului pe langa zestrea genetica. Cu setul de analize complete la zi te prezinti in patul matrimonial pentru placerea zilnica dar cu un scop precis copilul. Inveti tehnici de pe net, chiar si metode traditionale cum sa determini sexul copilului. Astepti infrigurat sfarsitul de luna. Se intampla sa ratezi si iti spui ca mai urmeaza o alta luna. Acelas rezultat. Stres. Esti la a treia luna si te invinovatesti tu ca poate luna asta ai fumat prea mult, ea oricum este prea desteapta sa fumeze. Renunti pe cat posibil la tigari, cafea, alcol nu mai bei demult. Astepti rezultatul din nou.
Cu mi-am dat sema ca vrem un copil? Nu am fost niciodata inebunit dupa copii. Nu ma uitam dupa ei, nu interactionam cu ei, nu ii admiram pe parinti. Toate aceste indeletniciri erau treburile sotiei. Dar de aprope un an acest lucru sa schimbat. Ma surprind urmarind copii mici cu privirea.  Simt mici schimbari la nivel mental. Astept un copil.

Reguli de bun simt

Nu stiu daca exista o lista cu reguli de bun simt pentru bloggeri, dar dupa ce am vazut ca se intampla pe blogul meu si pe altele la care mai comentez, cred ca ar fi bine sa intocmim una. Gasesc utilitatea ei in nesimtirea unora si prostia altora sa comenteze, sa injure, si sa mai isi faca reclama pe spatele altora. Pot intelege ca unele comentari izvorasc din ignoranta, lipsa de carte, dar cand comentariile ajung sa fie din ciclu rautati gratuite ma deranjeaza. M-ai pot intelege ca nu gandim la fel si exista o diversitate in opini, ca traim intr-o democratie (credem noi) si ca articolele pe care le scriem pot isca divergente.

Cateva reguli de bun simt:

1. Nu bagati injuraturi in comentariu, pe blog nu este ca la voi acasa. Chiar daca ati crescut intr-un mediu ostil, unde cel care arata pumnul era cel mai tare, aici nu este cazul.

2. Respectati autorul articolului. Probabil sa straduit sau nu sa scoata ce are mai bun din el.  Chiar daca  bloggerul are 10 articole pe luna din care cinci sunt cu un videoclip luat de pe undeva, autorul  sa straduit.

3. Respectati pe cei care fac comentari. Au voie sa aive pucte de vedere diferite si pot sa si le exprime. Orice opinie diferita decat a voastra nu trebuie tratata ostil. Nu cred ca este prilejul pentru o urecheala buna.

4. Incercati sa corectati greselile gramaticale sau de lexic cu markerul rosu la voi pe ecran. Este mult mai usor. Da se mai fac greseli, cu toti mai gresim, eu unul gresesc. Si credeti-ma imi vine peste mana  sa revin sa corectez.

5. Nu mai bagati link spre blogul vostru in comentari. Oricum posesorul blogului va va alinta cu o injuratura printre dinti si il va sterge.

Sunt convins ca am uitat cate ceva. Daca aveti ceva de adaugat spuneti-mi si am sa complectez lista.

Dupa un weekend la mare

In weekendul tocmai ce a trecut am fost la mare. In Vama din obisnuinta si seara putin prin Mamaia sa vedem crema. Caldura mare, lume pestrita, tarabe care vindeau te miri ce intr-un cuvant tot pachetul pentru care mergi la mare si pentru care regereti ca ai dat bani.

Cum am mers pentru un weekend - sambata/duminica, am preferat vechiul cort, umbreluta si saltele pentru cele 2 zile de plaja si compania sotie intr-o mare de straini. Colt de plaja retrasa, nudism.

A fost atat de mult soare cat n-am putut duce asadar de la 7 la 11 plaja, apoi ascunsi pe la inghesuitele terase, bere multa. Seara dupa 6 din nou plaja. Mamaia exact cum o stiti plina de aceleasi personaje pe care nu am de gand sa le mentionez. O alta zi la mare. Aceleasi tabieturi.

Ma bucur ca am reusit sa ma bucur de un  weekend de calitate cu sotia, dupa o saptaman plina de nu mai reuseam sa imi cunosc sotia. Din nou luni, alte provocari ale saptamani. Canicula.

Sunt deranjat de comparatii

Urasc comparatiile intre oameni, desi acestea continua sa existe parca in ciuda uri mele. Dar cand comparatiile vin de unde nu te astepti, si pe subiecte care nu isi au rostul,  raman perpelex, vizibil deranjant de subiectul care nu se mai termina odata.

Comparatia in cazul de fata este cat de bun sunt ca barbat, sot, fata de X, si nu ma refer la culoarea ochilor.  X-ulescu este un bun prieten si de aceea am sa evit sa ii dau numele. Comparatia o face sotia domnului X, care de cel putin 2 ori pe luna simte nevoia sa aduca in discutie relatia cu sotul ei, si ca eu nu sunt ca X, ca si cum ar fi cel mai banal lucru. Dupa descrierea ei as fi aprope de ideal si nu o intelegeti gresit nu imi face ochi dulci. Sufera de comparatie. Iar eu sunt tiparul ei. Ca X-lescu a facut aia si aia, apoi a zis aia, si tot asa, iar eu incerc sa ma pun in pielea lui X, in incercarea de ai motiva faptele si vorbele. Atat mi-a trebuit sa ii iau apararea. A dat drumul la un suvoi de cuvinte, complimente  si comparati in neclintirea punctului ei de vedere. Uneori reusesc sa o opresc pentru linistea mea doar ca imi admonesta sotia la telefon sau pe mess cu vesnicele ei comparatii.

Intradevar poate nu sunt ca Xulescu. Nu fac lucrurile ca el, nu ma imbracat ca el, nu arat ca el si categoric nu este nimic gresit cu el. Este chiar mai mult decat ok. Singurul lui defect - are o sotie mai sloboda la gura. Comparatia pe care o face sotia domnului Xulescu este neavenita si nula. Nu am sa discut aici relatia lor, nu este dorinta mea. Cum isi trateaza un sot pe celelalat este treaba fiecaruia dintre noi. Nu inteleg de ce se fac comparatii, de ce suntem pusi cu fata la zid in fata prietenilor, de ce ma face sa ma simt prost de jena ei. Nu  ma simt  flatat deloc ba din potriva. Da azi a fost una din zilele acelea in care mi-a impuiat campul.

Ce nu a inteles doamna X? In primul rand sotia mea are niste calitati ca doar de aceea am luat-o de nevasta. Nu eu sunt doar eu cel diferit care se comporta placut intr-o relatie, sotia are partea ei de ''vina''. Nu sunt usa de biserica, am greselile mele. Poate eu fac lucrurile diferit fata de amicul meu, dar actiunile mele sunt  raspunsuri la manifestarile sotiei. Cand ne certam ca  mai facem si din astea nu trebuie sa stie tot poporul. Cum suntem doi  in cearta iscata putem so ducem singuri pana la capat fara ajutoare din afara. Nu facem comparatii si nu cerem sfatul altora in relatie. Gresim pe barba noastra.

Doamna X intelege pentru a mia oara, nu sunt perfect si te rog inceteaza cu comparatiile, ma faci sa ma simt prost si il pui si pe sotul tau  intr-o situatie neplacuta.

Cand sunt bani importanti intr-o relatie?

Traim intr-o lume in care bani si sexul sunt cele mai pronuntate cuvinte. Avem o continua nevoie de bani. Iubim bani pentru ca iubim confortul dat de prezenta lor. Bani ne dau  stabilitate,  simtim o anumita putere cand ii avem in posesie, ne platesc dorintele, ne hranesc visele.

Se spune ca te-ai indragostit cu inima intai. Bineinteles vorbim de dragoste adevarata. Nu i-ai admirat lui masina, chilotei ei de la victoria secrets (alt label, asta este o marca convenabila), terasele la care te-a scos prin Herastrau, rujurile scumpe care le-ai gasit prin baia ei, cadourile facute de el. V-ati placut si sunteti impreuna din dragoste, va iubiti!

Dupa o relatie de cateva luni, un an, doi, mai multi, se spune ca dragostea trece prin stomac. Ai alte asteptari de la viata. Vrei cuibul tau, vrei copii. Vrei siguranta. Nutresti vise.

Dar cat afecteaza prezenta banilor sau lipsa lor relatia / casnicia? Cat de importanta este relatia bani - casnicie? 

Inainte de a posta un comentariu ganditi-va la intrebarile astea.

Tu ai sta cu cineva care este somer de 3 luni- un an? Sau care castiga putin, sau semnificativ mai putin ca tine? Cat afecteaza relatia de cuplu? V-ati m-ai iubi la fel de mult? Ati face sex la fel de des? Ati face fata discutiilor din cuplu? Ti-ai parasi partenerul?

Mi-ar place sa stiu ce ganditi!

Dragostea dureaza 3 ani!

Va recomand o carte interesanta pe care abia am inceput sa o citesc Frederic Beigbeder - Dragostea dureaza 3 ani. Da stiu ca este si o piesa de teatru care spre rusinea mea nu am vazut-o, dar pe care mi-am dorit mult sa o vad. Asa ca ieri am dat de carte la o taraba si binenteles ca am achizitionat-o.

Cu toate ca este un subiect destul de trist, vezi  titlul carti, cartea este scrisa intr-un stil ironic care te face sa uiti ca poate vorbeste si de casnicia ta. O lectura usoara, de citit singur, la care vei  chicoti garantat in fiecare minut.

Nu am sa fac recenzia carti sau un rezumat (nici nu as avea cum - nu am citito din scoarta in scoarta), va las sa o lecturati singuri adaugand doar atat - piesa de teatru care sa jucat la noi prin localuri nu poate surprinde indeajuns cinismul autorului.

Cateva citate memorabile din miile de pasaje care abunda in carte:

" In primul an spui: Daca ma parasesti, ma omor. In al doilea an spui: daca ma parasesti, o sa sufar, dar o sa-mi treaca. In al treilea an spui: daca ma parasesti, desfac o sticla de sampanie."

" In primul an cumperi mobila. In al doilea an muti mobila. In al treilea an, imparti mobila."

Cat cantareste "Te Iubesc"

Traim intr-o lume in care orice lucru are un pret. Chiar si sentimentele se pot exprima pe o valoare baneasca. Am ajuns sa vindem trairile noastre pe bani sa mimam sentimentele un licitator, sa flirtam pentru a obtine un folos.

Te iubesc sunt cuvinte magice. Tamaduiesc miraculos, exprima siguranta si poate ca de aceea prin puterea lor  rastoarna lumi, creaza dependenta. Se poate exprima atat de mult prin te iubesc. Ce pret sa punem pe iubire?  

Pentru mine cuvintele " Te Iubesc " inca insemna mult. Poate au insemnat mult intodeuna. Lipsa acestor cuvinte cat am fost copil m-au facut sa le pretuiesc. Nu stiu cand am scapat primul Te iubesc. Poate pe la 20 de ani? Ce viata. Cat de greu au iesit aceste vorbe! Cand am primit primul Te Iubesc? Sa fie tot atunci? Imi amintesc cat de benefic a fost sa aud ca sunt iubit. Apreciat. De parca toate fapturile pamantului s-au aplecat asupra mea sa ma primeasca in lumea buna. Acum le folosesc, le stiu valoarea.

Am invata ca nu este greu sa le  folosim, sa le uzam.  Folosim aceste doua cuvinte cand ne trezim langa iubita, si  totusi nu atat de des.  Apelam la te iubesc, cand suntem surprinsi placut de ea. Uzam de ele intr-un santaj sentimental. Santajam cu ele atunci cand am nevoie de un serviciu din partea ei.

Atunci intreb, ce insemna te iubesc, cand il auzi atat de des? M-ai punem pret pe ele ca la inceput?

Casatoria pe viata

Citeam pe undeva despre recordul unei perechi de batrani: 85 de ani de casatorie. Pentru asta au primit recunoasterea intregii lumi si un premiu in Cartea Recordurilor. Cei doi sau casatorit de tineri, el la 19 ani iar ea la 16 si nu regreta alegerea facuta nici acum dupa cei 85 de ani de casnicie. Succesul mariajului lor il pun pe seama unei credinte neclintite in Dumnezeu, o familie unita si certuri mici, care insa le-au sudat si solidificat casnicia. Admirabil.

Recunosc ca imi place foarte mult ideea de a fi cu persoana de langa mine si la 85 de ani, intrebare este chiar se poate? Lumea din ziua de azi .. este mult mai diferit. Provocari noi, probleme poate mai multe. Nu imi aduceti aminte ca am pus semnatura pe un certificat de casatorie! O hartie nu insemna nimic! Stiu ca am jurat in fata lui Dumnezeu " la bine si la greu pana ce moartea ne va desparti ", dar oare nu am jurat cei casatoriti cu toti? Cei divortati  pentru prima sau a mia data nu au jurat si ei? De ce exista o rata a divorturilor atat de mare? Ce se schimba dupa cativa ani de casatorie sau concubinaj? Exista un remediu?

Suntem Grabiti

Nu conteaza ca traim in secolul vitezei.  Si chiar nu conteaza ca masinile din constructie sunt mai rapide sau ca sa marit viteza de calcul a calculatoarelor. Ne conducem masina prea repede chiar daca suntem  sau nu sub limita legala. Demaram prea repede. Parcam prea repede.

Nu conteaza ca sa inventat speed dateing. Nu conteza ca acum fata de atunci, se sar niste pasi si sarim in pat poate de la prima intalnire. Si nu importa ca intai ii cunoastem nuditatea pentru ca mai apoi sa ii cunoastem caracterul.

Daca o grabesti ca vrei sa o scoti in oras la un film si pierzi rezervarea esti grabit. Daca tu ajungi la intalnire si ea jumatate de ora mai tarziu, ai ajuns tu prea devreme. 

Pentru ca doamna sau domnisoara de langa noi in aceea clipa, arata prea sexy sa nu o cucerim, suntem grabiti. Pentru ca o iviti la tine si ea nu vrea, te-ai grabit. Pentru ca sti sa ii desfaci sutienul din 2 miscari esti grabit. Pentru ca Iubita iti poarta camasa si doresti sa o ravasesti  in timp ce iti face omleta esti prea grabit.

Cand suntem in pat cu femeia si o dorim suntem grabiti. O scapi de haine sa o poti iubi in voie, te-ai grabit. Desi apasam toate butoanele invatate suntem prea grabiti. Le apasam prea repede sau prea tare. Ea hotaraste. Cand in dorinta noastra uitam sa sarutam degetul mic de la picior suntem extrem de grabiti. Daca ne miscam mai puternic sau mai rapid in ea in tentativa noastra de ai arata portile raiului - Unde ne grabim? Chiar daca tu esti barbati si ea femeie iar din focul dragostei tu termini - De ce te-ai grabit?

Articolul asta a fost scris prea repede, iar la concluzi m-am pripit. Recunosc sunt un grabit.

Faza cu Inselatul

In ultima vreme am tot auzi de amici care insala ..stau si am gandesc ..care are fi motivul pentru a-ti insela sotul - sotia? Ce ar avea cineva de castigat prin actul sau ...

Recunosc ca am fost infidel cu fostele mele prietene. Daca stau bine si ma gandesc nu am regretat niciodata, poate de aceea le numesc foste prietene. Foarte adevarat ca nu am fost prins. Nu banui pe nicuna ca ma inselat. Dar cred ca oricine insala odata in viata.

Ma gandesc acum  motivele din care mi-as insela sotia. Dar nu imi vine nici unul in minte. Probabil nu am, si momentan nu concep sa imi insel sotia. O iubesc. Poate ca vad alte femei pe strada care mi se par atragatoare, dar nu retin niciuna, nu am niciuna in minte. 

 Barbati inseala din mai multe motive. In general inselam pentru ca avem nevoie de sex. Poate ca avem nevoie de o confirmare ca inca mai suntem barbati. Cautam diversitate. Uneori este greu si jugul casniciei. Sotia nu ne mai multumeste, isi uita obligatiile, ne neglijeaza - se neglijeaza. Probleme, copii mici, frustrari la birou. Cum femeile isi descarca problemele cotidiene pe sot, barbati si le descarca in amanta.  Inselam din greseala. DA suntem confuzi, si uitam pe cine iubim. Se intampla pur si simplu. Ne asteptam ca sotia sa nu afle niciodata. Uram sa fim prinsi. Este foarte mic procentajul in care sotul ramane cu amanta. Neglijabil as spune. Bineinteles nu exista o scuza.

Despre castigul infidelitati noastre chiar nu stiu ce sa va spun. Poate am castigat cateva clipe doar pentru noi. Scheme noi de iubire. Poate cautam tineretea pierduta sau a tertei persoane.

Daca despre noi credem ca inselam doar cu sexul, invinovatim femeia ca inseala cu inima. Da barbati au  relati cu amanata doar pentru sex, pe cand femeia se indragosteste de amantul ei. Suntem convinsi de acest adevar. De acea trecem  cu greu sau deloc peste infidelitatea ei. Chiar daca a fost o infidelitate din razbunare.

Gandesc ca a gresi este omeneste. A persista in greseala este prostie.

Negutatoarea de vise

Aseara a sosit o straina in oras. Judecand dupa mersul greoi straina venea de departe si nu isi avea terminat drumul. Purta o mantie neagra cu gluga, ce nu lasa sa se intrezareasca nimic. In zadar am incercat sa-i caut privirea. Cativa pasi in piata apoi a disparut in bezna. Dupa ea tacere.  

Dimineata m-am reintors in piata, manat de o dorinta  nebuna. Eram curios sa ii cunosc povestea. Vroiam sa mai stiu de unde vine si incotro se indreapta. Numai de asi gasi-o.

Piata era plina ca de obicei de praf si de treacatori, negustori si musteri. Faceau mult zgomot.

Am recunoscut-o aprope imediat. Dar poate parea mai straina decat ceilalti, cine stie. Nu mai purta mantaua neagra si nu parea  foarte inalta. Cu fiecare pas ma apropiam de ea, si inima-mi batea puternic in piept. Cine o fi straina?

Tinea o taraba. Pe ea erau insirate o multime de sticle colorate. La prima vedere sticlute nu erau pline, umplute doat pe jumatate cu o licoare incolora. Nu  le cunosteam taina.

O cerecetam atent cu privirea incercand parca sa ii cunosc rostul. Ma inselasem. Era cam de inaltimea mea,  purta camasa alba, si parul ei bogat legat intr-o coada la  spate. Trasaturile ii erau fine, o piele alba, chip de zana. Avea manusi albe lungi.

- te-am mai vazut pe undeva? incerc sa-i caut pricina

- nu cred, imi raspunse, sunt o straina. Si dumneata esti un strain. Amandoi suntem straini.

- fara indoiala. Este o lumea plina de straini. 

Nu asta vroiam sa spun. Ma multumeam sa o privesc si nu stiam ce sa spun. Tacere. 

-asculta, daca tot esti aici ai putea sa cumperi ceva, si imi intinde o sticluta rosie.

-bine, dar ce contine? luand sticluta  in maini si cantarind-o

-nu pot sa iti spun, dar hai sa iti arat de ce ai nevoie de ea.

Si ma las condus de mana ei in hanul din coltul pietei. Aici am ajuns in odaia ei, pentru ca am observat mantaua cea neagra era poposita pe un scaun. Ma impinge intr-un pat si nu stiu daca vreau sa protez. Ma incaleca si isi  desface parul. Este frumoasa. Ma acopera cu sarutari. Miroase a flori de tei, a trandafiri. Visez. Nici nu stiu cum am  disparut hainele. Pielea mea raspunde la atingerea Strainei. Imi saruta fiecare particica. Traiam o betie a simturilor!
Ochii ei imi vorbeau despre iubire. Eram un copil dar ma simteam puternic. Simteam o bucurie fara  margini. O implinire. O cunosteam atat de bine pe femeia asta, jur ca o stiam de-o viata. Nu ii cunosteam numele dar o visasem.
Alergam in talpile goale cu ea de mana pe o plaja pustie. Soarele statea in asfintit, si se juca cu umbrele noaste pe nisip. Marea purta soaptele de iubire zamislite la apus de soare.  Stapaneam intreaga Lume, dar eu nu o vroiam decat pe ea. Nu ne trebuiau vorbe ca sa  stim ce simtim.  Calataroream cu ea prin viata.
Undeva departe am simtit o explozie. Un val  ma smuls din lumea mea si inapoiat odai. Straina este langa mine.

-cine esti TU? intreb...

-conteaza atat de mult pentru tine cine sunt? Si Dispare cu mantaua neagra.

 Sunt iarasi singur dar in odaia ei, intre cearsafurile ce ii poarta parfumul. Sticluta rosie, goala de continut era undeva pe noptiera. Simt valuri de tristete. Oare ce tocmai sa intamplat? Cine era fiinta ce ma subjugat? Care este rolul manusilor? Am sa te aflu si  am sa iti cunosc secretul!

Acum stiu cine esti. Tu esti negutatoare de vise.
 TU VINZI VISE !!!                                                                                        

Sufletul pereche - Mit?

Intamplator am dat peste un articol despre sufletul pereche. Am citit altul, apoi altul. Mitologie. Doua jumatati de suflet care cauta un intreg. Comuniunea sufletelor pereche si cat de bine este alaturi de acest suflet pereche. Cat de aprope locuieste sufletul pereche. Sfaturi. Povesti pe forum  -  femei asteptandul pe Domnul suflet pereche sau in relatie cu el. Cat de perfect este domnul Suflet Pereche.

Mi-am intrebat sotia despre sufletul pereche. Ea crede in sufletul pereche, si mai ales eu sunt sufletul ei pereche. Nu sunt perfect dar sunt cea mai potrivita persoana pentru ea. Nu crede ca o putere cosmica ne-a unit, dar suntem meniti sa fim impreuna pe viata.

Din puctul meu de vedere lucrurile nu stau chiar asa. O mica observatie - doar femeile cred in suflet pereche. Nu spun ca este un mod gresit de a gandi dar barbati sunt mai cinici. Dar sa va impartasesc. Nu cred ca exista un suflet pereche sau mai multe pentru fiecare dintre noi. Ar fi imposibil ca lumea in care traim sa existe suflete pereche in relati perfecte cu jumatatile noastre. Utopie. Sunte etape prin care trecem prin viata, si in aceste etape gasim importante pentru noi una sau mai multe suflete. Intradevar exista anumita chimie pe care voi o numiti dragoste la prima vedere. Dar de cele mai multe ori acea chimie nu se materializeaza in suflet pereche. Mergand mai departe compatibilitatea cu suflet pereche izvoareste din dorinta voastra de a fi cu el si a lui de a fi pe placul vostru. De aceea primele saptamani sunt cele mai placute si cele mai importante. Cum totul incepe cu atractia fizica, continuarea fireasca a relatiei  intre suflete tine doar de noi. Traim povesti de dragoste. Le numim iubiti, sot, sotie, suflet pereche. Experienta acumulata in relatile precedente - este atat de necesara acum.  Cautam sa multumim sufletul de langa noi, sa ii facem pe plac cand este si ea pe placul nostru. Nu citim gandurile, simtim - gandim la fel dar nu ne pierdem indentitatea. Calatoria prin viata, scopul si durata  cu sufletul iubit tine doar de cei doi. Atunci cand scopul relatie se pierde, cuantificam durata si intrerupem calatoria.

Cat despre relatia mea? Cred ca suntem doua diamante care ne slefuim. Iar diamantul slefuit isi arata pe deplin valoarea. Daca vreti numiti-ne suflet pereche.

Intrebarile mele pentru voi si la care nu am gasit raspuns: Oare exista asa ceva - un suflet pereche? Si daca Da, atunci este perfect? Unde ar trebui sa  il cautam, sa dam un anunt la ziar? Cum stim ca ne-am gasit sufletul pereche? Ce calitati ar trebui sa intruneasca sufletul nostru pereche? Pentru cat timp este sufletul pereche? Sa intelegem ca daca este este sufletul pereche, stie perfect ce dorim, gandim? Nu calca stramb?

Despre Gelozie

Am fost intrebat de multe ori in viata mea de ce nu sunt gelos. Nu am stiut atunci ce sa raspund. Dar pot sa spun aici ce gandesc.
Cand vorbim despre noi - barbatii, suntem convinsi ca nu suntem gelosi. Categoric NU. Nu am fost, nu suntem si nu vom fi. In cel mai rau caz cunostem pe cineva care a fost posesiv, dar nu gelos. Iar posesivitatea nu insemna gelozie. A fi gelos este echivalent cu castrarea fizica. Adevarul este ca nu  ne putem permitem sa dam semne de slabiciune in fata femeilor. Ar sti ce gandim, ne-ar cunoaste slabiciunile,  am scade in ochi lor. Ne-am pierde din siguranta. Putem suferi in liniste. Gelozia este un simtamant pur femeiesc. Daca te gandesti si substantivul gelozie este la gen feminin: o geloasa, doua geloase. Si mai credem ca le sta in fire sa fie geloase, chiar si fara motiv. Din experienta noastra am ajuns sa pretuim Gelozia ei. Nu suntem de vina ca suntem programati  genetic sa ne placa  lupta intre doua femei iar noi sa ne dorim sa fim trofeul. Chiar si atunci sunt dulci cand isi arunca priviri rautacioase. Sau poate doar atunci cand gelozia este nemotivata si este putin manifestata. Oricum privim din gelozia ei, ne cresc cornitele. Simtim ca  suntem importanti in viata lor, si amanuntul cel mai important, sunt vulnerabile, depind de noi. Capitalizam  siguranta si constientizam faptul ca nu sunt perfecte. Jubilam. Am reusit sa le coboram de pe pedestralul la care ne inchinam chiar si pret de cateva clipe. O ridicam la loc pe pedestral pentru feminitate.