Aseara a sosit o straina in oras. Judecand dupa mersul greoi straina venea de departe si nu isi avea terminat drumul. Purta o mantie neagra cu gluga, ce nu lasa sa se intrezareasca nimic. In zadar am incercat sa-i caut privirea. Cativa pasi in piata apoi a disparut in bezna. Dupa ea tacere.
Dimineata m-am reintors in piata, manat de o dorinta nebuna. Eram curios sa ii cunosc povestea. Vroiam sa mai stiu de unde vine si incotro se indreapta. Numai de asi gasi-o.
Piata era plina ca de obicei de praf si de treacatori, negustori si musteri. Faceau mult zgomot.
Am recunoscut-o aprope imediat. Dar poate parea mai straina decat ceilalti, cine stie. Nu mai purta mantaua neagra si nu parea foarte inalta. Cu fiecare pas ma apropiam de ea, si inima-mi batea puternic in piept. Cine o fi straina?
Tinea o taraba. Pe ea erau insirate o multime de sticle colorate. La prima vedere sticlute nu erau pline, umplute doat pe jumatate cu o licoare incolora. Nu le cunosteam taina.
O cerecetam atent cu privirea incercand parca sa ii cunosc rostul. Ma inselasem. Era cam de inaltimea mea, purta camasa alba, si parul ei bogat legat intr-o coada la spate. Trasaturile ii erau fine, o piele alba, chip de zana. Avea manusi albe lungi.
- te-am mai vazut pe undeva? incerc sa-i caut pricina
- nu cred, imi raspunse, sunt o straina. Si dumneata esti un strain. Amandoi suntem straini.
- fara indoiala. Este o lumea plina de straini.
Nu asta vroiam sa spun. Ma multumeam sa o privesc si nu stiam ce sa spun. Tacere.
-asculta, daca tot esti aici ai putea sa cumperi ceva, si imi intinde o sticluta rosie.
-bine, dar ce contine? luand sticluta in maini si cantarind-o
-nu pot sa iti spun, dar hai sa iti arat de ce ai nevoie de ea.
Si ma las condus de mana ei in hanul din coltul pietei. Aici am ajuns in odaia ei, pentru ca am observat mantaua cea neagra era poposita pe un scaun. Ma impinge intr-un pat si nu stiu daca vreau sa protez. Ma incaleca si isi desface parul. Este frumoasa. Ma acopera cu sarutari. Miroase a flori de tei, a trandafiri. Visez. Nici nu stiu cum am disparut hainele. Pielea mea raspunde la atingerea Strainei. Imi saruta fiecare particica. Traiam o betie a simturilor!
Ochii ei imi vorbeau despre iubire. Eram un copil dar ma simteam puternic. Simteam o bucurie fara margini. O implinire. O cunosteam atat de bine pe femeia asta, jur ca o stiam de-o viata. Nu ii cunosteam numele dar o visasem.
Alergam in talpile goale cu ea de mana pe o plaja pustie. Soarele statea in asfintit, si se juca cu umbrele noaste pe nisip. Marea purta soaptele de iubire zamislite la apus de soare. Stapaneam intreaga Lume, dar eu nu o vroiam decat pe ea. Nu ne trebuiau vorbe ca sa stim ce simtim. Calataroream cu ea prin viata.
Undeva departe am simtit o explozie. Un val ma smuls din lumea mea si inapoiat odai. Straina este langa mine.
Ochii ei imi vorbeau despre iubire. Eram un copil dar ma simteam puternic. Simteam o bucurie fara margini. O implinire. O cunosteam atat de bine pe femeia asta, jur ca o stiam de-o viata. Nu ii cunosteam numele dar o visasem.
Alergam in talpile goale cu ea de mana pe o plaja pustie. Soarele statea in asfintit, si se juca cu umbrele noaste pe nisip. Marea purta soaptele de iubire zamislite la apus de soare. Stapaneam intreaga Lume, dar eu nu o vroiam decat pe ea. Nu ne trebuiau vorbe ca sa stim ce simtim. Calataroream cu ea prin viata.
Undeva departe am simtit o explozie. Un val ma smuls din lumea mea si inapoiat odai. Straina este langa mine.
-cine esti TU? intreb...
-conteaza atat de mult pentru tine cine sunt? Si Dispare cu mantaua neagra.
Sunt iarasi singur dar in odaia ei, intre cearsafurile ce ii poarta parfumul. Sticluta rosie, goala de continut era undeva pe noptiera. Simt valuri de tristete. Oare ce tocmai sa intamplat? Cine era fiinta ce ma subjugat? Care este rolul manusilor? Am sa te aflu si am sa iti cunosc secretul!
Acum stiu cine esti. Tu esti negutatoare de vise.
TU VINZI VISE !!!
TU VINZI VISE !!!
8 comentarii:
Interesanta novela ...chiar ai talent..sper ca exista si o continuare :)
Literatura atit de impura si binefacatoare! Sint atit de surprinsa ca aproape uitam sa te complimentez. Complimente Cristi!"Dezmierddarea dulce a obrazului iubitei adorate" nu va ramine doar o metafora din vremurile eminesciene?
Mai vrem Cristi! Mai vrem!
PS. Sinteti de acord cu mine nu, dragi cititori?
Cu puţină grijă la ortografie, ai putea scrie foarte bine; sensibil eşti, talent ai, doar că te grăbeşti şi nu verifici textul înainte de a-l publica. În rest, dă-i înainte cu curaj!
Merci Angela, pentru timpul si increderea acordata. Ma grabesc mult cand scriu sunt plin de idei si scriu foarte rapid, si recunosc nu imi face placere sa corectez.
It's a must, Cristi! :)
"Cu curaj" este o cacofonie, Angela. Cristi, important este sa ai idei bune ca semne de punctuatie &comp are toata lumea.
multumesc Adriana si bine ai venit pe blogul meu. Sper sa il gasesti util
Frumos.
Trimiteți un comentariu